combustii şi maxime

Combustie sau Maxim?

Plimbatul pe stradă reprezintă atât o activitate sublunară cât și una surescitabilă, dat fiind că fiecare făptură „lăptoasă“ care se fofilează pe arterele orașului este vulnerabilă la cel puțin una maxim pe zi.

Mai simplu zis, fiecare dintre aceste încărcături de protoplasmă își pierde cumpătul într-o situație cât se poate de infimă, dar în același timp și buclucașă. Este la îndemâna oricui acest nerv universal, problema e în ce mod îl poți potoli sau îmblânzi. Pentru a exemplifica, am să vă povestesc ceea ce eu consider un experiment pe proprii mei nervi, în fiecare dimineață. Fiind primul meu text pe blog, consider că dacă reduc totul la Eu, îmi este mult mai ușor să scriu.

Totul începe dimineața, la prima privire spre tavan care pare din ce în ce mai aproape de patul meu (până și tavanul mă vrea zdrobit), primul maxim se declanșează sub forma unui imbold care mă ridică din pat. Al doilea maxim survine în timp ce îmi beau cafeaua, care este așa de fierbinte încât mă face mut pe tot parcursul zilei respective. Spre sfârșit, când mă pregătesc să ies din casă, se produce pe negândite și pe neașteptate pandalia, a cărei cauză cred că am descoperit-o parțial. După cum știți, strada Emil Isaac este foarte îngustă, iar casa în care eu dorm și beau cafea are ieșire direct la stradă. Imaginați-vă că de fiecare dată când părăsesc locuința pătrund direct în fluxul gregar al conștiinței colective (adică exact în mijlocul făpturilor despre care este vorba în primul paragraf). Pentru unii, probabil acesta este un lucru mărunt și fară importanță, dar pentru mine faptul de a-ți începe ziua direct în acest vârtej plin de maxime, grabă, zevzecie și multe alte fenomene ale naturii umane, mă lasă perplex și abulic. Probabil în următoarea dimineață, când am să ies în stradă voi exploda într-o supernovă a cărei putere să pârjolească toate ființele din jurul meu, creând altele în locul lor care să fie mult mai îngăduitoare, răbdătoare și înțelepte. Dar cum asemenea evenimente numai stelele sunt capabile să le producă, noi oamenii rămânem încă odată neputincioși în fața acestor schimbări.

Nu știu cât de bine am ilustrat această întâmplare, sper ca totuși ceva să se înțeleagă, iar în cazul în care nu s-a înțeles nimic, vă invit pe strada Emil Isaac la casa nr.4, unde se bea cafea, se doarme intens și se pătrunde în flux la orice oră.



Un comentariu la articolul „Combustie sau Maxim?“

  1. Mai scrie Andrei, că ne place cum scrii! Metafora cafelei prea fierbinți e perfectă pentru tăcerea cu care ne asurzești zilnic. Mai scire că îmi place.

Lasă un comentariu