de toate, ieftin

Cum să avem o părere oarecare, în patru pași

Că trebuie să gândim înainte de a vorbi știe tot românul, dar că trebuie să gândim înainte de-a ne gândi (la ceva) nu ne spune nimeni. De ce o fi atât de important să gândim înainte de a vorbi? Poate pentru că sunt șanse mari ca părerea pe care o avem despre subiectul în cauză să fie una greșită. Şi atunci, dacă ne gândim la timp, poate avem șansa de a reține o opinie greșită care altfel ar fi scăpat țarcului dinților (vorba rapsodului) și ne-ar fi discreditat în ochii camarazilor. De aceea este necesar, zic eu, să zăbovim puțin asupra cestiunii, înainte de a ne face o părere oarecare, pe care o tatuăm pe creier și cu care apoi procedăm în a ne face de râs tocmai când ne aflăm la masă cu lumea bună. Trebuie să precizez că nu urmăresc a da povețe de viață și nici nu pretind a scrie despre lucruri nemaiauzite. Tot ce fac este ca din șuvoiul nestăvilit de gânduri ce mă izbește zilnic, să aleg unul și să încerc să îl dezvolt.

Şuvoiul de nestăvilit.

Să o luăm pe sistematic, cum ne place tuturor. În primul rând și înainte de toate, pentru a putea avea opinii proprii trebuie să ne învârtim prin oarecare cercuri sociale, de orice fel, formate preferabil din persoane care ni s-au prezentat cu numele real. Cred că ceea ce vreau să spun e că, dacă e să ai o părere despre aspecte ce privesc oameni reali și care în general îi interesează pe oamenii reali și pe care să le poți expune într-o discuție la fel de reală, trebuie, în primul rând (din nou) să ne ridicăm de pe scaun și din fața lumii virtuale în care ne-am imersat și să ieșim o vreme din cuib. Pur și simplu nu avem cum să fim cu adevărat atenți la probleme de actualitate dacă nu mai vedem și noi o față de om cu zilele. Acum unii ar putea obiecta (se pare că unii întotdeauna pot) că ne putem foarte bine informa stând în casă toată ziua uitându-ne la cele mai prestigioase site-uri de știri. Asta e adevărat. Îi chiar de lăudat faptul că Ştirile proTV nu sunt sursa ta numărul 1 de informații în legătură cu subiecte de actualitate, însă asta nu-i decât jumate de problemă. Cealaltă jumătate, în legătură cu părerea dumitale asupra întregii probleme rămâne suspendată din 2 motive: 1. Nu ne putem forma o opinie bine informată până ce nu auzim ce cred cei de teapa noastră despre subiectul cu pricina și chiar dacă am putea, 2. Nu-i pasă nimănui de vreme ce nu o împărtășim celor din jur, fie ei chiar și amicii de băute.

  Așa că eu și cu prietenii mei te invităm la o altfel de sinteză a zilei.

Pasul 2. E necesar să luăm proverbiala (deja) distanță față de subiectul ce ne interesează. Dar prin distanța nu mă refer doar la o doză de luciditate și o anume detașare, pe care oricum trebuie să le avem, deși unele subiecte vor fi întotdeauna prea aproape de noi ca să mai putem poza în observatori obiectivi și corecți în ale politicului. Distanța de care vorbesc e cea pe care o ia pictorul față de pânză. Acesta lucrând la un detaliu, stă cu nasul în pictură și când se uită așa pieziș la ea cu acea căutătură artistică fără de care nu ești veritabil, lucrarea arată bine. Însă cel în cauză trebuie să se retragă la o distanță considerabilă, direct proporțională cu mărimea lucrării, pentru a putea fi sigur că detaliul se încadrează armonios în total. La fel ar trebui să procedăm când aflăm de ceva despre care am vrea (sau ar trebui) s-avem și noi o părere, îl punem într-un context de care ne interesăm în egală măsură. Cu cât subiectul e mai important/mai complex/implică mai multă lume, cu atât mai atenți trebuie să fim la situația locală/națională/mondială și să facem conexiuni. Altfel s-ar putea să se schimbe lucruri importante în timp ce noi stăm și mâncăm halva[1].

Numărul 3. Este foarte important și simplu, nu ne impunem părerea asupra altuia fără oarece autoritate, căci aproape întotdeauna sunt laturi ale situației care rămân ascunse. De aceea trebuie…

În al patrulea și ultimul rând, să încercăm a avea o părere cât mai obiectivă, pentru a vedea cât mai departe prin fumul ce aproape întotdeauna se iscă în jurul unui eveniment important. Adică să încercăm să triem din scandal, din informații nefolositoare, din manipulare și să încercăm a privi dincolo de ele. Persoanele care au o astfel de optică sunt deseori priviți ca sceptici, cinici, pesimiști sau se intitulează ei înșiși realiști. Dar asta contează prea puțin când avem o părere lucidă asupra lucrurilor. Cu toate astea nu trebuie să ținem cu dinții de o părere înainte de a le asculta și pe celălalte. Nu de puține ori se întâmplă ca punctul de vedere al celuilalt să ne schimbe viața.

 

Părerea mea de specialist e că nu te doare.

_______________
1 Pentru ca cei ce citesc și pe care îi interesează evenimentele relativ recente din Orient să nu plece chiar cu mâna goală, că tot am pomenit de politic și de context, las aici 7 minute ale unui veritabil scholar cu o privire de ansamblu cel putin interesantă.



2 comentarii la articolul „Cum să avem o părere oarecare, în patru pași“

  1. 1. Reguli de îndrumare a minții, ce mai…
    2. Tipii zici că beau Harghita.

  2. [...] televizorului să vadă Nunta Regală, pentru ca apoi să fie lăsat rece de toată sindrofia, mă entuziasmam în fața prietenilor pe acest subiect. Am râs de cei doi, Kate și William, care mi se par și acum de plastic (și-o [...]

Lasă un comentariu