banda lui möbius

M-am mutat recent în Urlo

Pentru cine nu știe, acesta este locul tristeții lui William Blake, vizitat în scris de Czeslaw Milozs, un tip fermecător, câtăreț al lucrurilor grave, mai grave chiar decât îndrăgostirea. În acest loc, capcane la tot pasul, incitația neînțelegerilor, plăcerea râsului, împăcarea cu uitarea. Îmi scapă acum, ca întotdeauna de altfel, de câte ori ceva se dovedește a fi prea bun ca să fie adevărat, ca și aici, ca și cum numai ironia romantică ar face ca cei doi să coincidă, să fie unu. Eu, una, nici bună nici adevărată…

Ce păstrat? Ce aruncat? Ce trebuie să faci dacă te-ai mutat?

De obicei, atunci când te muți, dai o mare petrecere cu toți prietenii, sărbătorind dis-locarea și, printre altele, că ai să pleci departe de ei. Încet-încet ajungi la concluzia că te muți exclusiv pentru a fi cât mai departe de ei, pentru că îți trebuie alți prieteni și ai vrea să vezi alte fețe, să auzi alte glume și să bei alte beri. Dar timpul trece (mda, acum am zis-o!) și îți dai seama că oriunde ai sta, promisiunile se termină mereu în beții, că altfel n-ai cum să-i ierți pe acei unici oameni care te-au ales și cred că pot să-ți arate un loc în care curge, de la sânul Mamei Omida, bună-voie și înțelegere, dreptate și fraternitate… Că așa e între prieteni, zici că-i o cetate fortificată de momentele în care v-ați stricat de râs… Îmi aduc aminte de locul în care am stat înainte, era mai adevărat. Aici e mai bine. Oricum, după cum există mai multe feluri de locuire, există și mai multe feluri de mutare. Te poți muta cu totul, te poți duce în cămin, te poți duce cu bursă, poți să dormi la cineva, poți să te duci până la baie dar, orice ai face, în fiecare clipă locuiești. Din nou: te poți muta cu totul și locuiești psihotic, te poți duce la cămin și locuiești convențional (dar și destul de confortabil), te poți duce cu bursă și locuiești crispat, poți să dormi la cineva și locuiești parazit, poți să te duci la baie și să locuiești regește. Din câte înțeleg până acum, și înțeleg răăăăăău, orice locuire presupune și o mutare. Pentru cei mai sceptici dintre voi, vă rog, imperios, să judecați cu mintea voastră limpede, că v-ați născut.

Eu am ajuns în Urlo din greșeală, printr-un anticariat. La început m-am speriat de peisajul Hieronymus Bosch, pentru că toți de pe aici păreau a se certa în tăcere, a se urî sincer și a-și dori să moară. Şi nimeni nu locuia în vreun fel știut de mine. După ce am început, nu să cunosc, ci să mă obișnuiesc și să nu mă mai tem, am aflat că, de fapt, aici stau numai oameni fără ceată. No, nu că vai ce rău ar fi. Vă rog, demintarilor, nu vă flatați! Sunt, mai bine zis, oameni care au renunțat la a aparține. Pe aici nu cotropește nimeni, nici nu amenință. Poate să-ți placă fără să încerci să cucerești, poți să ieși în stradă și să nu te strige nimeni din uliță cerând să devină datornicul tău. Nimeni nu vrea să se întâlnească cu cineva, dar dacă se întâlnesc, toți își spun pe nume și își vorbesc prin comice, într-o limbă care se inventează pe placul celor doi. Aici nu trebuie să urli, Urlo știe că dacă ai un drept nu trebuie întodeauna să-l faci cunoscut, pentru că ți-l recunoaște toată lumea; aici nu se promite, aici nu se plânge, e locul fără istorie. Mă bucur că am locuit aici cât de puțin. Acum, tare aș vrea să mă mut. Mă mut pentru că în Urlo, de ficare dată când ridici o pretenție, singur îți dai seama că distrugi, cu fiecare clipă a șederi tale, câte puțin din locul de care nu se aparține. N-am ce-i face, țara aceasta nu se poate vinde. Am să plec și pentru că o pot face și pentru că nu este nimeni ca să mă oprească; și dacă nu este nimeni care să mă oprească, atunci nici mutarea mea nu mai e o așa mare chestie; și pentru că, de fapt, întodeauna ar trebui să am martori ca să-mi sărbătoresc schimbările și să fie cineva pe care să-l las în urmă și să-mi crească stima de sine pentru că am putut renunța la ceva și să admit că nu mai este cale de întoarce și să plec cu gândul că tot timpul trebuie  să fie mai bine.
dar, dor, doar Urlo nu e nici măcar adevărat.

am să mă duc acum, acolo de unde nu te poți muta și nu poți nici să locuiești. acasă. cu trenul.



Lasă un comentariu