gânduri des-fătate

Real

Nu aș fi zis vreodată că realitatea poate suna atât de fantastică o dată ce e pusă în text scris. Ascultă… Citește:

Mă tot gândeam la actualitatea manifestului maiorescian În contra direcției de astăzi în cultura română și mă întrebam dacă atunci, în 1868, era considerată o „pieptenare de babă” cerința stilului neted, a gramaticii, și-a ortografiei, cum au reușit să se păstreze până astăzi aceleași metehne ale majorității publiciștilor din România, adăugând și sărăcia conținutului pe lângă lipsa fondului? Pentru că a scris Valeriu într-o Poveste pe mai multe voci oareșce despre gazeturile românești de actualitate, îi dau un like facebook-ian, îl recomand și mai cotrobăi prin istoria poporului nostru alte cerințe „absurde”. Noi vrem pământ zicea Coșbuc în 1894 : „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi / Şi ham de cai, și jug de boi / Dar vrem pământ!”… ehei, de-ar fi știut el ca într-o sută și câțiva ani, 80% din pământul românesc va fi pârjol, că românul va mai vrea pământ doar ca să se-ngroape sau ca să-și facă afacere, cred că nu ar mai fi avut curaj să spună „Să nu dea Dumnezeu cel sfant,/ Să vrem noi sânge, nu pământ!”.

Fac acum un salt în timp pe nesimțite și ajung in 1998 când dragii noștri, dragi Pheonix, lansau albumul Vremuri, anii 60… în a cărui cap de lista stă piesa Vremuri, fredonată de toată lumea și scrisă de Nicu Covaci. Altădată trecuți prin foc și pară, emigranți clandestini și ilegali, cu verva cenacliștilor și cu subtilități politice prin versuri, trupa de rock/folk/șoc constată înțelept, acum, după 10 ani de libertate, că „Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat, / Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat. Da, da…”

Această ciorbă românească în care i-am pus alături pe Maiorescu, Covaci și indirect, Pleșu, are ca ingredient secret (până acum), ultimul seminar de Etică la care am participat și în care am aflat că, din 2004, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 206 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare ce impune unităților și instituțiilor care fac parte din sistemul național de cercetare-dezvoltare, să-și înființeze propriile Comisii, Comitete de etică. Ce idee! Câtă finețe politică poate avea un consilier în probleme de etică, mi-am spus, până când am aflat că membri mai sus numitelor comitete nu au nici în clin, nici în mânecă, cu etica… conform Articolului 5, paragraful 3 membrii Consiliului Național de Etică trebuie să fie persoane cu activitate recunoscută în domeniu: academicieni, profesori universitari, cercetători științifici gradul I, funcționari publici, reprezentanți ai autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare și ai altor ordonatori principali de credite care au în subordine și/sau în coordonare unități de cercetare-dezvoltare. A’ste comitete, la noi, sunt doar copii occidentale, miza deliberării consiliului fiind bunul-simț, presupus intrinsec unei persoane cu o anumită maturitate profesională și biologică; așadar, demnitatea românului se lezează și mai tare aflând că acestor somități în specializările ce le revin, nu li se cere nici măcar să aibă minimul de cunoștințe în domeniul în care sunt numiți (și renumerați ca fiind) experți, în Etică. Forme, re-forme, și iarăși forme însă fond?!?! Da, asta încă e o cerință „absurdă” !

Probabil că astfel de generalizări grosiere nu prea dau bine în scris, dar sunt frânturi de memorie care formează mereu noi conexiuni, răspunzând la cei mai recenți stimuli și deci, fiecare nouă informație își caută în mintea mea (și-a ta, și-a oricui) un pat de date în care să se-așeze, alte informații cu care să se ia de braț și să formeze noi scheme cât mai funcționale pentru alcătuirea unei imagini de ansamblu a propriei realități, în neîncetată expansiune…dar să lăsăm acum gânditul, vin Sărbătorile, vine Crăciunul Coca-Cola, suntem în plină goană după alimente, ca-n prag de mare restriște… iar aceste nou-fătate gânduri fiind scrise, dragi colegi, prieteni, profesori și ne-profesori, cunoscuți și necunoscuți vă doresc Digestie ușoară! atât a nesfărșitelor mese de sărbători căt și a propriei voastre realități !

Şi-acum să ne rostogolim încetuț înspre controversatul an 2012!



Lasă un comentariu