gânduri des-fătate

Cărți

Am întrebat zilele trecute un coleg ce vrea să fie când se va face mare și mi-a răspuns scurt: Om. Am intrat apoi la un curs în care ni s-a spus așa, într-o doară, că înțelepciunea țăranului echivalează mii de pagini de filosofie.

Întoarsă acasă, am început să răsfoiesc cărțile pe care le-am moștenit de la mătușile mele: volume de Kant, câteva de Hegel, Înțelepciunea și iluziile filosofiei de J.Piaget, Opere răzlețe din Platon, un Organon, scrisori de-a lui Seneca, Bhagavad Gītā, Eliade, Rudolf Steiner, Spiritualitate, informație, materie de Mihai Drăgănescu și multă beletristică…citeam câte-o frază, un cuvânt pe pagină fără să-mi doresc a dezlega conținutul, căutam însemnări de-ale lor, un bilețel, sau măcar câteva gânduri notate de mână care să-mi răspundă la întrebarea ce-mi pulsează în encefal de câteva săptămâni bune: studiul filosofiei te face mai Om? Radicalitatea acestei întrebări are origine în discrepanța modelelor de viață pe care le-am avut în familie; pe de-o parte erau mătușile arădence cu exigențe intelectuale care ne trimiteau scrisori cu caligrafie elegantă și ne povesteau de cărțile lor bune, măritate cu bărbați inteligenți având meserii de vază, pe de altă parte era bunica noastră, cu păr alb și ochi negrii ghiduși, căreia îi plăcea cuvântul mirodenii pentru că îl citea în Biblie și-l folosea în bucătărie. Buni Flori, mărunțică și sprintenă, cu toate cele patru clase ale ei, ne-a învățat legile nescrise ale omului simplu, ale omului prezent în propria sa viață. Eu și surorile mele le-am iubit mult pe aceste femei…

Printre cărți n-am găsit mare lucru: ambalajul unui baton de ciocolată Puișor ca semn de carte și o listă de cumpărături folosită în același scop; probabil respectau prea mult hârtia tipărită ca să o-nsemneze. Cu toate astea, am căutat să recitesc o frază pe care deseori mi-o amintesc ― e din Nuntă în cer: „Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, de desăvârșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens…“

Am rămas vreme bună așa, cu maxilarele încordate, cu ochii-n cărți și mintea hai-hui, gândindu-mă cum anume o ființă umană devine Om și mai ales încercând să-mi dau seama cât e de relevantă întrebarea asta, însă la un moment dat, pisica mea, care lenevise pe pervaz până atunci, a venit să-și facă loc pe pat, printre cărți și hârtii, că doară, doară mi-o veni chefu’ s-o mângâi un pic pe flancuri…și cum se uita ea așa nedumerită ba la mine, ba la câte-o foaie mirosind a cerneală, mi-am imaginat-o întrebându-se dacă studiul filosofiei o va face mai Pisică, dacă va găsi vreodată formula magică ce-o va transforma într-o Pisică Adevărată!? Hmm…oare cum să facă? Ce comic!!! Da, o fi fiind ea caraghioasă în imaginația mea, însă eu eram la fel de caraghioasă în realitate…și-am râs de una singură până mi-au trecut prețiozitățile astea de tînăr cujetător; și-am râs pentru tot timpul pe care l-am cheltuit cu o întrebare atât de artificială…orice ar face, omul e un Om, primește un gen proxim din natură, câteva diferențe specifice din cadrele culturale, sociale și familiale, după care își umple propria definiție cu sensuri culese voluntar sau nu din lumea în care se stabliește ca persoană, cetățean sau membru.

Oricât de alambicată și inexactă pare (și e) concluzia la care am ajuns, eu sunt fericită să mă știu trecută de această chestiune. Așadar, pragmatismul bunicii, idealurile mătușilor și prezența felinei Mara m-au ajutat să-mi schimb macazul gândurilor, să-mi doresc să aprofundez de acum înainte cărțile ce-mi vor pica în mâini având în fundalul gândirii o altă întrebare: ce pot face știind de-acum faptul că sunt Om?

 



2 comentarii la articolul „Cărți“

  1. Lari, multumesc pentru aminitirile care au dorit sa ma viziteze atunci cand ti-am citit rândurile scrise. Pe langa intrebarea “ce pot face stiind de-acum faptul ca sunt OM?” care in mod firesc imi va ramane in minte, cu siguranta ma intreb “cat de bun o fi fost oare acel baton de ciocolata PUISOR?” al carui ambalaj poate fi inca folosit ca si semn de carte… Cred ca nu era un baton oarecare…

  2. Despre asta vorbeste nietzche in al sau ecce homo: omul suprasaturat de o cultura asimilata fara discernamant; sau goethe in faust- cunoasterea nu poate fi exclusiv de natura livresca. Patapievici in omul recent: cand ceva se castiga altceva se pierde. Cartile iti pot deschide o perspectiva, dar nu construiesc caractere. Omul nu isi poate pierde partea primordiala si nici nu trebuie; ar insemna crima impotriva vietii- cioran, camus. Intre soarece de biblioteca si manelist exista omul marginal.

Lasă un comentariu