combustii şi maxime

Coeziune și dezolare

Uneori singurătatea poate fi un loc privilegiat prin care ne separăm de ceilalți și le reducem toate calitățile la o singularitate adeseori brutală pentru a putea într-un bun sfârșit descifra propriul nostru splin. Dar de cele mai multe ori vrem să ieșim din această stare de anonimat, iar atunci încercăm prin diferite semnale să atenționăm starea celuilalt care este de asemenea înconjurat de propria-i pustietate. Fiecare dintre noi vrea un rol în marea comedie umană sau mai bine zis cotidiană, cei doi termeni fiind aproape sinonimi deoarece tot ce este zilnic, obișnuit, comun tinde într-un final să fie de un amuzament extravagant. Detașarea față de acest rol pe care toți la un moment dat credem că l-am atins poate fi înfăptuită prin interdependența dintre propriile noastre izolări.

Este foarte greu să răspunzi la întrebarea De ce ești singur? indiferent că este una introspectivă sau una adresată celuilalt, deoarece vei primi tot timpul un răspuns format din multiplicitate și niciodată unul singular și autentic. În diferitele momente ale vieții spectrul singurătății atârnă tot timpul de ceea ce este eterogen, deoarece avem motive și argumente pentru sihăstria noastră, acest proces de argumentare pulverizează acea stare originară de singurătate pe care am deținut-o înainte de a se pune întrebarea de mai sus. Singura condiție care poate închega acest determinat cu nedeterminat este prietenia. Între prieteni există întotdeauna o înțelegere prealabilă a întrebării Cine este singur?, deoarece cei doi știu că sunt singuri unul față de celălalt, dar mai știu încă un lucru pe care cel fară de prieteni nu îl cunoaște, iar acel lucru este răspunsul la întrebare Noi suntem singuri; în acel moment singurătatea devine împărtășită, ea ajunge la starea originară menționată mai sus și în plus ea devine și multiplicitate. Mai simplu zis ea ajunge să fie și unu și multiplu.

La final toate acestea duc spre un singur gând acela că, într-o prietenie, dezolarea nu a arătat nicicând atât de divin, frumos și autentic.



Un comentariu la articolul „Coeziune și dezolare“

  1. M-am intristat. Si …, Valeria si Elena si Cuc, toate trei suntem singure si triste.Cand in sfarsit am inteles toate cuvintele din articol, mi-a placut, dar….imi venea sa chem pe cineva sa citeasca cu mine, sa nu ma mai simt asa….singura citind.

Lasă un comentariu