combustii şi maxime

Descentrare ontică

Câteodată avem impresia că lucrurile din jurul nostru există prea mult, se manifestă prea din abundență, identitatea și sensul lor iau o turnură prea radicală și greu de stăpânit, încât noi suntem descentrați din rândul lucrurilor și aruncați într-o stare de hiperestezie. Poate fi un lucru bun să putem avea, o așa bogată descriere a lucrurilor deoarece am putea cunoaște mai bine sensul lor și modul în care ele se manifestă asupra noastră, dar de cele mai multe ori ne înșelăm fiindcă orice mod de arătare așa îndestulat,  tinde de obicei să ascundă în el o mare goliciune.

De multe ori lucrurile familiare nouă par foarte ușor recunoscute, încât atenția noastră asupra lor zboară și le ignoră că pe încă ceva la locul lui, fixat ca o insectă într-un insectar. Totul se derulează simplu, plat și uniform încât nu mai merită să dăm atenție lucrurilor dacă par așa stabile pe un tărâm așa inteligibil. Dar pe acest teren ferm la inteligibilității, de obicei se coboară ceva fantomatic,  în colecția noastră de lucruri ceva iese în evidență prea puternic și prea variat încât nu mai putem stăpâni ordinea, și, cum se zice de obicei, lucrurile o iau razna. Totul devine transparent, se petrece o metamorfoză, pe rând fiecare obiect radiază percepția noastră, survine o triplare de sens, pe scurt lumea devine un artificiu la care noi, spectatorii, nu mai putem nici măcar lipi lucrurilor cuvinte.

Unde mai putem să ne găsim rolul în acest amalgam ? Scopul nostru de ființe limitate, purtătoare de sens se năruie, iar încet lucrurile care ne înconjoară încep să ne asedieze, ne întrec în  eterna competiție de a da sens.



4 comentarii la articolul „Descentrare ontică“

  1. La fiecare articol mai invat cate un cuvant.
    Ce pacat ca am ratat filozofia ….in viata asta, sau , poate nu-i tarziu, am auzit ca aveti si colegi mai copti.

  2. De ce scrii așa de impersonal? Uneori îmi pare că e un articol scris de un profesor dezinteresat…uneori.

  3. Impersonal, pentru că articolele dlui Pintea încep să sune tot mai mult a discursul analizandului (ceea ce, desigur, nu e un lucru rău – pentru cititori).

  4. Eeee, pai dupa ce ne-a pus “Conditia…”, am intrat in “Colaps…” si ne-am schimbat “Optica…” “suferind” o “Metamorfoza”… si, desi simteam ca ne incearca o “Descentrare”, am optat totusi pentru “Coeziune”.

    Ce urmeaza oare?

Lasă un comentariu