combustii şi maxime

Expulzare și totalitate

Spontaneitatea cu care in general cuprindem lucrurile și realitatea din jurul nostru, ne induce de obicei o stare de abreacție, adică o formă superficială și pretențioasă, de a nara tot acest întreg și universal într-o singură capsulă pe care o putem numi pasiune. Furia oarbă cu care pasiunea noastră pentru totalitate se desfășoară, ajunge să fie un proces de expulzare.

Trăind în continuare sub iluzia de a fi întregi, adică de a avea la dispoziție toate mijloacele prin care putem să cuprindem acest colos universal, noi îl reducem, îl expulzăm din realitatea noastră adică devenim pasionați de el. Pasiunea este expulzare, cu cât sunt pasionat de unu lucru, un ideal , un universal cu atât eu împing acel lucru în afara mea, îi stabilesc o distanță, sub raportul căruia îmi pot măsura intensitatea cu care urmăresc lucrul respectiv. De obicei mulți dintre noi rămânem la nivelul acesta de distanță și cantitate (intensitate) adică mai simplu zis, spunem cât de mult ne place cutare și cutare lucru, facem deci un mic elogiu. Transgresarea acestui nivel ne aduce la apocatastaza pasiunii, adică la suferință, amăgire, neputință. Consecința acestei transgresări este devenirea noastră într-un corp fara organe, adică devenim restul unei totalități pierdute.

Orice lucru total, integru și universal devine pentru noi un rest, o fărâmă cu care putem ajunge la concluzia că, totalitatea este o pasiune iar pasiunea o nostalgie după totalitate.



2 comentarii la articolul „Expulzare și totalitate“

  1. [...] Nu aș fi capabilă nici de atât. Urăsc filosofia pentru că mă face să am astfel de atitudini, atitudini de conștiință plictisită. Recunosc că sunt foarte puțini [...]

  2. mai Andrei, mi-am dat seama, revenind pe aceste vechi meleaguri, ca numai tu faci sens pe aicea…

Lasă un comentariu