roata morariului

LHC, SKA, WTF

După o îndelungată abstinență de la publicarea vreunui articol (un gest care probabil că depășește în sinceritate orice aș putea publica în momentul de față), m-am decis să revin pe poziția de redactor, perfect conștient de riscul de a scrie trivialități. Acest risc, pe care în „articolul primordial“ îl consideram motivație suficientă pentru a scrie, l-am apreciat mai apoi ca fiind prea mare. O astfel de atitudine cred că va afecta, din păcate, toate generațiile de acum încolo, în mare parte datorită hiperinformatizării de care „suferă“.1

Revenind la trivialități (atrăgând eventual atenția asupra diferenței dintre subiecte triviale și articole triviale) și rămânând pe tema hiperinformatizării, am constatat că  în ultimele luni mass-media a difuzat excesiv, pe lângă știri despre criza economică și „obligatoriile“ știri mondene cu care ne-am obișnuit, numeroase știri despre Large Hadron Collider (LHC), acceleratorul de particule din apropierea Genevei. Mai întâi a fost vorba de rezultatele controversate ale experimentelor cu particule neutrino, iar mai recent anunțul celor de la CERN conform căruia cercetările asupra bosonului Higgs se apropie de o concluzie (se indică spre confirmarea existenței bosonului, dar cu reticență) și că următorul experiment (confirmat zilele trecute) este ultimul planificat în acest scop (însă nu ultimul experiment întreprins cu LHC-ul).

Aceste discuții despre elucidarea (căci nu e vorba de o simplă confirmare sau infirmare a existenței) „particulei lui Dumnezeu“, cum a mai fost numit bosonul Higgs (cu toate că mulți cercetători consideră asta o exagerare a importanței acestei particule) mi-a amintit de accentul pe care l-a pus Hannah Arendt, în Condiția Umană, pe faptul că a fost „nu rațiunea ci un instrument creat de mâna omului, telescopul, care a schimbat viziunea fizică asupra lumii“. Până ca Galileo Galilei să folosească telescopul pentru a-și susține modelul heliocentrist, orice speculație de acest gen (de exemplu modelul copernican) era doar atât: o simplă speculație (adesea considerată eretică, nu că telescopul l-ar fi scăpat pe Galilei de astfel de acuzații).

  „Măi să fie! Neutrinii depășesc viteza luminii!“

 De la astronomia de atunci și până la proiectarea Square Kilometre Array-ului (cel mai mare radiotelescop din lume) în ziua de azi e cale lungă desigur. Nu e nevoie de o cunoaștere riguroasă a progresului tehnologic din ultimii 400 de ani pentru a observa asta, însă trebuie scoasă în evidență complexitatea la care s-a ajuns. Nu putem spune, într-o epocă în care se caută cel mai mic computer2, cel mai mic microchip ș.a.m.d., că dimensiunea este factorul ce evidențiază cel mai mult această complexitate, în ciuda existenței Large Hadron Collider-ului sau a Square Kilometre Array-ului (SKA) încă în curs de dezvoltare. Bineînțeles că producerea unor echipamente minuscule necesită spații și mașinării de dimensiuni considerabile, dar echipamentele însele sunt de asemenea folosite în același proces. Astfel, dacă pentru telescopul lui Galilei, procesul creării instrumentului diferă de cel al creării părților sale, în ziua de azi automatizarea ne duce mai degrabă cu gândul la seria de filme The Matrix (mașini care construiesc alte mașini, eliminând componenta umană din întreg procesul).

În ceea ce privește mijloacele instrumentale de avansare a cunoașterii menționate, trebuie avute în vedere cercetările empirice în sens general și nu doar testarea speculațiilor rațiunii prin mijloace tehnologice3 pentru a observa că o posibilă infirmare a existenței bosonului Higgs nu este nicidecum un eșec pentru fizică sau pentru LHC. Pe acest lucru au insistat și oamenii de știință de la CERN, iar un reporter de la BBC a glumit spunând că în cazul menționat consecințele s-ar putea vedea la nivelul bugetului alocat cercetării.

Pentru cei suficient de interesați încât să citească până aici, precum și pentru cei talentați în ale scrolling-ului și lipsiți de răbdare, am lăsat pentru final indicarea scopului acestui articol. Ca orice om înconjurat de produse ale căror denumiri se termină obligatoriu în cifre (procesor i7, automobil seria 8, smartphone 4, etc.), m-am întrebat adesea când și cum se va sfârși această „paradă a modei“. Având pregătit terenul prin acest articol, voi încerca în următorul să descriu cum ar arăta sfârșitul progresului tehnologic. Menționez de pe acum că nu este vorba de o tentativă de futurologie (cel puțin deocamdată, poate că pe viitor îmi voi îmbunătăți cunoștințele în materie de Science Fiction), ci  de o raportare a situației actuale la una ideală.

           Vi s-a întâmplat vreodată să fiți deranjați?

Avem onoarea să vă prezentăm cel mai recent model japonez Mașina de ucis „Ogawatt“ 7G seria 4 versiunea 5.1. Comandați telefonic formând

0800 – 64 – 463 – 9428 (asta-i 0800 –  OHGODWHAT) și primiți încă unul gratuit!

Acest produs este un supliment letal, dacă apar manifestări neplăcute FUGIŢI.


 _______________

1. http://ela40sliteraryfocus.wikispaces.com/file/view/huxley-vs-orwell.jpg/216886180/572×3243/huxley-vs-orwell.jpg

2. http://www.bbc.co.uk/news/technology-17190334

3. Am folosit termenul „tehnologic“ în acest context pe baza diferențierii dintre tehnică (techne) și tehnologie la Heidegger.

 



Un comentariu la articolul „LHC, SKA, WTF“

  1. Eu mă întreb
    Tu te întrebi
    El/ea se întreabă

    S-or mai fi întrebând și alții…da´ nu spun!

Lasă un comentariu