roata morariului

Un sfârșit neînsemnat…

În articolul precedent am prezentat succint câteva eforturi ale omului contemporan aflat în căutarea cunoașterii. Dacă unii, inspirați de cerințele enorme necesare progresului pe cale empirică, descriu deja  peisajul rezultat dintr-un eventual sfârșit al progresului tehnologic, eu mă voi limita la câteva considerații generale. Așadar, voi lăsa de o parte colonizările intergalactice, cyborgii și așa mai departe, precum și orice eveniment mai mult sau mai puțin apocaliptic care ar rezulta într-un sfârșit prematur al progresului științific. Dar mai întâi…

Wooooo! Cincizeci de articole! Felicitări redacției!

Revenind… În primul rând, trebuie să menționez că mă refer la sfârșitul progresului tehnologic ca fiind atingerea imposibilității materiale de a mai înainta în cunoaștere. Şi această sintagmă este ambiguă, în mare parte datorită faptului că, obișnuiți cu mentalitatea modernă care îndeamnă spre progres, ne este dificil să ne imaginăm punctul în care speculația rămâne singură, nemaiputând fi ajutată de instrumentele cărora le-a dat naștere sau inventarea altora noi și astfel, după cum trădează și limbajul, atingerea acestei imposibilități ne pare paradoxală . Bineînțeles, trebuie luat în considerare și idealul științei, cunoașterea absolută (cel mai probabil de neatins, fiind ab-solută), precum și diferențierea problemelor științifice de cele existențiale.

Eu doresc însă să mă concentrez pe o distincție mai simplă în aparență, cea dintre mijloace și scopuri. Dacă „știința pentru știință“, în calitate de scop, încetează să mai avanseze, mijloacele pentru știința practică bat pasul pe loc de asemenea. Această situație nu spune însă nimic despre scopurile științei practice. De exemplu, dacă se constată imposibilitatea îmbunătățirii unui instrument, se poate compensa prin cantitate în vederea creării unui nou instrument mai performant, dar asta se face întotdeauna cu un scop practic. Cel mai mare calculator din lume ar fi un progres indubitabil pentru Guinness World Records, dar nu neapărat și pentru știință.

Prin toate acestea doresc să spun că și lăsând la o parte factorii economici și sociali (mai ales ceea ce vedem zi de zi, faptul că marketing-ul înflorește când restul sectoarelor duc lipsă) tot nu se poate vorbi de o aplatizare a tehnologiei disponibile în momentul încetării progresului sau după acesta. Se poate tinde către un astfel de ideal, dar nu cred că se poate atinge.  Ca să închei totuși articolul pe un ton optimist, trebuie să recunosc că abordarea aleasă nu a luat în considerare factori (rezultați din progresul științific) care ar putea schimba cu totul concepția omenirii despre tehnologie și progres.



Lasă un comentariu