bate vântul, latră câinii

Griji universitare

UPDATE: pentru că în acest articol eu nu discut pe îndelete incidentul și comunicatele, în primul rând pentru că am depus, alături de alții, o plângere împotriva diferitelor abuzuri de joi – și mi se pare, în mare, de-ajuns ceea ce scrie acolo, iar în al doilea rând pentru că mă interesează să exprim anumite lucruri principiale, vă invit să citiți articolul lui Mihai Goțiu. Și analiza „cu legea în mână“ a lui Cornel Vîlcu, Senator al UBB, publicată într-o notiță pe Facebook.

Să ne permitem să fim puțin patetici.

Uneori, blazarea care domină universitatea e întreruptă de tot felul de evenimente mici care, departe de a o elimina, din cauză că a devenit structurală, îi dovedesc în plus autenticitatea. („Mici“, adică strict personale, indiferent de mărimea lor „obiectivă“). Ba chiar, aceste evenimente, care în aparență ar atenta – și poate chiar asta încearcă – la atmosfera de „plictis autentic“ (ca să fiu pedant) fac tocmai inversul: îți arată ce are ea mai real. E ca sublima reacție din presă când se câștigă un premiu mare cu un film care arată pur și simplu o felie de viață românească: problema nu e că în România e de căcat (așa că ce putem face), ci că acum că e oficial înseamnă, ca să zic așa, că e de căcat rău.

(Să vă dau un exemplu? Decernarea Doctor H.C. lui Nicolae Manolescu de care v-am povestit.)

Dar să încheiem cu metafizica, căci nu cred că e bine să „lupți“ împotriva adversarului cu armele acestuia – poți să pățești cum pățeau ăia care voiau să-i fure sabia lui Blade și se tăiau în țepii din mâner.

Ceea ce s-a întâmplat – sper că – știți. Pentru prima oară când am vrut să particip și eu la o proiecție Joia mânioasă, a ieșit cu scandal. Cursul evenimentelor îl puteți citi aici. N-am să comentez prea mult comunicatul de presă al UBB (răspunsul la cele 20 și ceva de plângeri împotriva abuzului) – conducerea spune că se „delimitează“ de protest, că a aprobat „inițial“ (?!) o cerere pe care de fapt nu o putea pune în aplicare, legitimează faptele personalului de pază, în ciuda plângerii depuse pentru abuz (fizic, în cazul celor care au fost împinși cu forța afară când cereau detalii) ș.a.m.d. Acestea sunt probleme a căror rezolvare nu se poate face prin comentarii, răspunsuri la declarații, petiții, rugăminți, cereri etc.

Prima schimbare pe care eu am sesizat-o după înscăunarea noului rector Ioan-Aurel Pop a fost deschiderea accesului în clădirea centrală dinspre strada… Universității, poartă care a rămas închisă câțiva ani buni din cauza lui Marga și a unui incident cu ceva profesori maghiari. Gestul, mai mult simbolic, părea de bun augur. (Bun, a doua schimbare pe care am observat-o e că s-au aruncat banii pe câteva mese și scaune cu umbreluță de plastic, groaznic de urâte, să poată sta studenții pe ele, să fumeze și să-și bea cafeaua în liniște, dar să zicem că asta ține mai mult de lipsa mea de perspicacitate și oricum nu e subiectul nostru principal aici).

N-o să vă expun toate regulamentele care restricționează accesul diferitelor persoane în clădirile UBB-ului. Pe cât de aberante sunt ele, pe atât sunt de ineficient sunt aplicate. Un exemplu? Portarii trebuie să centralizeze datele tuturor persoanelor străine care intră într-o clădire aparținând UBB-ului. Ceea ce înseamnă că, într-o clădire ca cea de la Litere (care, apropos, deși accesul regulamentar e „pe poartă“, are o deschidere totală la stradă), portarul e obligat să rețină sau să verifice toate persoanele care intră, pentru a le detecta pe cele străine.

Cert e: nu se pot aduce argumente în favoarea interzicerii accesului studenților și a invitaților lor la un eveniment organizat de ei.

Rostul întâlnirii de joi nu era o paranghelie. Era o întâlnire la care urma să se discute una din problemele reale ale studenților: lâncezela lor generală. Aceste discuții au avut loc într-un spațiu alternativ. Totuși, discuțiile au existat, s-ar putea spune. Desigur, însă neacordarea unui spațiu esențial acestora face ca ceea ce s-a întâmplat în spațiul alternativ să aibă aproape cu nimic mai mult decât valoarea unei discuții la o bere. Dacă nu studenții înșiși să-și organizeze evenimentele, să aștepte să o facă OSUBB, ANOSR sau senatorii aceia obscuri pe care majoritatea nu-i cunoaște, oameni care, conform discuțiilor după documentar, nu insuflă sentimentul că ar reprezenta studenții cu adevărat?

Dacă în 13 martie s-a putut interzice accesul între orele 10-12 (fără niciun motiv clar, sincer și evident de securitate) pentru că se desfășura evenimentul acordării unei distincții Doctor H.C., invers, studenții trebuie să își poată crea liber evenimentele la care invitații lor să poată participa. Iar „invers“ nu vrea să însemne legitimarea reciprocă a celor două, ci doar să pună în balanță autoritarismul conducerii: primul fapt s-a petrecut și eu îl consider un abuz, iar al doilea reprezintă un drept a cărui acordare deplină n-a fost încă îndeplinită.

Numai punând așa lucrurile putem începe să vorbim de un cadru de colaborare corectă între cei implicați în universitate sau în ce fel universitatea are un rol în societate – prostiile cu Clujul, centru universitar sunt deocamdată doar pentru turiști. Cât timp studenții vin la universitate ca la un fel de uzină cu program mai lax, nu într-un spațiu care simt că le aparține, cât timp singura alternativă e entuziasmul tembel al „programelor studențești“ de tot felul (15 tineri provoacă democrația prin jurnalism creativ – uăhăhău! sau Drepturile consumatorilor explicate studenților – vai, ce bine, merci), iar interesul lor pentru ce se întâmplă în comunitate e între ce mă interesează pe mine? și ce crezi că rezolvi cu asta?, astfel de „mici“ scandaluri ca cel de joi nu pot fi decât stimulatoare. Și, ca să închei până și pe gustul liceenilor, vorba lui Cioran: „Totul s-a dus naibii, să ne bucurăm!“



13 comentarii la articolul „Griji universitare“

  1. Eu am scris un email rectorului. Nu stiu daca il citeste cineva, dar find student in strainatate cam asta e singura solutie pe care o am.

    Argumentele mele au fost diferite, dar aceeasi concluzie. Emailul pe care l-am trimis e urmatorul

    Numele meu este — si sunt actualmente student doctorand la —. Va scriu in legatura cu stirea despre modul in care cativa angajati ai Universitatii Babes Bolyai au tratat studentii in seara zilei de 21 martie 2013 (http://www.zi-de-zi.ro/studentii-scosi-cu-politia-de-la-universitatea-babes-bolyai/). Ca fost student al UBB, sunt ingrijorata si indignata de faptul ca unor oameni neafiliati cu universitatea li s-a interzis accesul la un film si la discutarea lui, ca unii studenti au fost bruscati si ca Politia a fost chemata sa intervina.

    Dumneavoastra declarati pe site-ul UBB ca “I honestly believe in a future UBB, a genuine fortress of academic democracy.” Ceea ce s-a intamplat in seara zilei de 21 martie sta in contrast puternic cu ceea ce dumneavoastra sustineti. Libertatea studentilor de a participa intr-o discutie a fost ingradita. Mai mult, problemele ridicate de filmul care trebuia vizionat privesc drepturile si libertatile studentilor, iar faptul ca ei au fost impiedicati sa vada si sa discute acest film tradeaza o gandire totalitarista, nu democratica.

    Universitatea nu este doar a profesorilor si a studentilor, este si a comunitatii. Dupa Revolutia din 1989, acest ideal in loc sa se apropie de realitate, s-a indepartat tot mai mult de ea.Unul din modurile in care acest lucru s-a intamplat a fost prin introducerea taxelor scolare. Nivelul ridicat al acestor taxe a impiedicat si continua sa impiedice accesul la educatie a unor oameni.
    Prin faptul ca angajati ai UBB au limitat accesul celor care nu aveau legitimatie de student UBB, ei au perpetuat aceasta nedreptate sociala. Mai mult, oprindu-i de la vizionarea unui film care discuta problema taxelor scolare ridicate, angajatii UBB au incercat sa-i priveze pe acesti oameni si de mijloacele de a-si intelege si redresa situatia.

    Criza economica inceputa in 2008 a afectat in special categoriile sociale care erau deja cele mai dezavantajate. Studentii sunt una dintre aceste categorii. Faptul ca la UBB exista un program in care studentii vizioneaza filme si discuta probleme legate de situatia lor sociala, ecomica, politica ar trebui sa bucure, nu sa sperie.

    Acesta a fost emailul. Si ca anecdota: mica descriere pe care rectorul o face viziunii sale, in engleza pe siteul rectoratului, contine greseli. Ar trebui sa-i atraga cineva atentia. Eu nu am facut-o in email ca nu de asta i-am scris. si al doilea motiv e ca eu insumi stiu ce greu e sa te exprimi corect intr-o alta limba straina sau chiar in limba materna.

  2. Acum cu privire la argumentul tau.

    1. Poti sa-l intaresti putin daca compari ce spui tu cu insusi viziunea rectorului. Daca rectorul intr-adevar adera la mica descriere in engleza, ar trebui sa fie de acord cu tine.

    2. O problema pe care cineva ar putea sa o ridice in legatura cu argumentul tau e in legatura cu premisa ca studentii au dreptul sa-si organizeze evenimentele cum doresc si cu cine doresc.
    Cineva ar putea obiecta cerandu-ti sa explici pe ce baza tu crezi ca studentii ar avea acest drept.

    Un posibil raspuns la o astfel de obiectie:
    Istoric, in evul mediu cand universitatea de tip european a aparut ca institutie, aceasta a aparut ca asociatii de profesori sau de studenti. De exemplu, Universitatea din Paris a forst la o origine o asociatie de profesori; dar Universitatea din Bologna, cea mai veche institutie universitara din Europa, a fost la origine o asociatie de studenti, care s-a format in timpul luptelor impotriva abuzurilor comise de administratia orasului. Studentii uniti in aceasta asociatie isi angajau profesorii, stabilea tarifele pentru profesori. Asociatia era de fapt un sindicat, foarte asemanator cu sindicatele din fabrici.

    Poate ar trebui cineva sa-i aminteasca rectorului de vechiul modelul bolognez. Iar unii dintre voi ar trebui sa reinvie modelul bolognez.

  3. Ar mai fi si exemplul Universitatii Cambridge, creata de profesori si studenti care s-au carat de la Oxford ca nu le convenea ceva legat de taxe, parca. acum 800 de ani.

  4. @siv

    Sunt întru-totul de-acord cu pledoaria ta din e-mail, te felicit și mă bucur să aflu că există oameni în a căror păsare față de mersul universității te poți bizui în astfel de situații.

    Cine pune întrebarea „cu ce drept“, cred că uită anumite detalii legate de caracterul public al acestei instituții de învățământ, cine îi creează o parte din prestigiu, cine îi umple rândurile profesorilor, ce criteriu universal se poate folosi în selecția oamenilor cu care se pot organiza evenimente de către studenți ș.a.m.d. În articol am refuzat să mă bag în asemenea argumente pentru că voiam, pur și simplu, să exprim lucruri principiale și să descriu o stare de fapt.

    Îmi place observația legată de universitățile medievale. Chiar dacă lucrurile nu se pot pune în termeni de genul „la origine a fost asta, iată cum a decăzut!“, ceea ce contează e că studenții sunt temelia acestui tip de organizare.

    Legat de descrierea domnului rector am, deocamdată, un singur comentariu, mai degrabă „literar“: universitatea nu trebuie să fie o „cetate“, ci o agoră. Chiar dacă acestea nu se opun, cred că trebuie să subliniem nucleul de deschidere și democrație, nu „delimitările“ exterioare între a căror ziduri se „păstrează“ (?!) democrația.

  5. Da, intr-adevar universitatea nu e o cetate.

    Intrebarea mea e ce faceti de acum incolo. Situatia care s-a iscat ar trebui facuta cunoscuta. E un abuz. Daca nu raspundeti, veti fi abuzati din nou.

    Chiar daca ANOSR si alte organizatii studentesti nu sunt bune (nu erau bune nici cu 10 ani inainte), cred ca ar trebui sa le implicati. Scrieti-le celor din Romania, dar scrieti-le si celor din Europa. De exemplu, organizatia din Croatia precis se va bucura ca s-a intamplat in legatura cu Blokada. (aici aveti adrese http://www.esu-online.org/about/members/)

    Ar trebui sa scrieti si studentilor din Canada. In Quebec, anul trecut a fost o greva din februarie pana cred in august, o greva a studentilor impotriva taxelor scolare. Anul acesta iar sunt manifestari. Iar aici e adresa unei organizatii. http://www.asse-solidarite.qc.ca/

    La cei de la ANOSR ar trebui sa le scrieti si sa-i trageti de urechi. De doua zile e stirea si ei nu au nimic scris pe site-ul lor.

    Ce ar trebui sa contina aceste emailuri: o descriere a situatiei, cu tot cu absurdul comunicatului ubb, dar si cu topicul filmului. si o invitatie sa trimita un raspuns de solidarite cu voi rectorului.

    emailurile ar trebui sa fie in engleza si franceza. si pentru germani, ar trebui sa scrieti in germana. daca mai aveti sectia de filosofie in germana, pune-ti sa scrie emailul. aratati rectorului ca aveti forta sa va opuneti.

    Cred ca toate aceste organizatii vor fi interesate de situatie. Exista miscari impotriva taxelor scolare peste tot in lume. La Cluj nu a avut loc o miscare, ci e vorba doar de inceputul unor discutii. Dar tocmai din cauza asta, reactia universitatii e uluitoare, fiindca a fost foarte agresiva.

    Pe de alta parte, voi ar trebui sa cereti cel putin doua lucruri:
    (1) universitatea sa admita clar ca a gresit si sa-si ceara scuze
    (2) regulamentul ala stupid sa fie schimbat. Sa fie un regulament mai flexibil care sa permita organizarea unor astfel de evenimente.

    Si aceste cerinte si altele pe care le aveti ar trebui sa le puneti in e-mailuri catre aceste asociatii si sa cereti ajutorul lor.

  6. Plus:
    aici ei un alt link pentru cea mai intransigenta asociatie studenteasca din quebec http://www.bloquonslahausse.com/
    sau in engleza http://www.stopthehike.ca/

  7. [...] Si aici. E de la Cluj, deci “e pe surse” Like this:Like [...]

  8. poate ar trebui sa raspundeti acestei persoane: http://student2blog.ro/2013/03/23/blokada-ce-s-a-intamplat-de-fapt/

  9. @siv

    Îmi pare rău că nu ți s-a aprobat comentariul – a intrat la spam din cauza lungimii și a linkurilor.

    Mulțumesc. I-am răspuns lui Daniel cât am putut de clar (da’ sper că n-am fost prea patetic).

  10. „Desigur, însă neacordarea unui spațiu esențial acestora face ca ceea ce s-a întâmplat în spațiul alternativ să aibă aproape cu nimic mai mult decât valoarea unei discuții la o bere.“
    Bună idee, bine punctat! Câți bani s-au dus în Insomnia, doar pentru că UBB nu pune la dispoziție un astfel de spațiu. Așadeci, o pasarelă supraterană.

  11. am vazut raspunsul tau pentru daniel. nu e patetic. sunt cateva puncte foarte bune, mai ales cu privire la legitimarea persoanelor.
    am inteles bine ca omul de paza a spus ca interdictia e doar pentru seara cu pricina?

  12. Eu am auzit conversația dintre Valeriu și portar și da, era doar pentru acea zi interdicția.

  13. deci participati la ocupare?
    daca da, poate ar trebui sa vedeti si de situatia de pe bloguri. nu stiu cat de relevant e vox publica, dar e bine ca din cand in cand sa comunicati si in afara. eu m-am chinuit suficient azi si mai trebuie sa-mi vad si de ale mele.

    marea problema e cum o sa fiti perceputi. iar o problema cu miscarile occupy este ca nu au o voce, ci mai multe. ar trebuie sa va organizati cumva ca mesajul sa fie unul si nu zeci de mii ca sa nu se mai stie cine ce zice, iar ziaristii sa va poata fauta.

    o alta problema care ar trebui sa o discutati e relatia voastra cu restul societatii, cu cei care sunt in campul muncii. taxele scolare sunt platite si de parinti. relatia asta trebuie neaparat discutata: fiindca pana la urma studentul roman care plateste taxe e dependent de parintii lui. o posibilitate ar fi sa cereti infiintarea unor credite, cu dobanzi foarte mici ca in alte tari–date de stat. problema e ca atunci cand vor exista credite, mi-e ca vor creste taxele cum vor vrea ei. ca pana la urma toata lumea viseaza ca va reusi in viata si ca va putea sa le plateasca.
    dar in acelasi timp, faptul ca le platiti voi va va face mai indepenti, mai responsabili si mai sensibili la ce se intampla in societate.

Lasă un comentariu