gânduri des-fătate

O re-tragere de cuvinte

…nu vă pare amuzant că a „absolvi” înseamna atât a ierta de păcate, de pedeapsă, cât şi a termina un an şcolar, un ciclu de învăţământ? Eu mă-nfior un pic când mă gândesc la polisemia asta!

gânduri des-fătate

Real

Probabil că astfel de generalizări grosiere nu prea dau bine în scris, dar sunt frânturi de memorie care formează mereu noi conexiuni, răspunzând la cei mai recenţi stimuli şi deci, fiecare nouă informaţie îşi caută în mintea mea (şi-a ta, şi-a oricui) un pat de date în care să se-aşeze, alte informaţii cu care să se ia de braţ şi să formeze noi scheme cât mai funcţionale pentru alcătuirea unei imagini de ansamblu a propriei realităţi, în neîncetată expansiune…dar să lăsăm acum gânditul

gânduri des-fătate

Atitudine generală*

Aşa îmi pare mie şi fără să ştiu dacă îmi pare bine sau îmi pare rău, spun despre noi că suntem adânc afundaţi în butoaie cu melancolii şi nemulţumiri, că ne e lene să ne trăim propria viaţă, că în atonia generală ne injectăm doze episodice din seriale americăneşti care ne umflă adrenalina şi ne lasă impresia că e normal să vorbim între noi cu replici de film, că e important să imităm şi să răs-imităm personaje mondene, împrumutând astfel sensuri de viaţă dintr-o lume artificială.

gânduri des-fătate

Minte limpede

Ştiam amândoi foarte bine Amintirile lui Creangă, ştiam că nu e nici o magie în a închega apa cu picioare de porc, ştiam că vremea nu se schimbă c-un zâmbet de copil bălan, ştiam că suntem doar un tată şi o fată, şi totuşi de câte ori mă-ndemna să-i zâmbesc soarelui, o făceam – o fac şi acum.

gânduri des-fătate

Gânduri des-fătate

Nenumăraţi sunt şi cei care, astăzi, în epoca posmagilor bine muiaţi în morfinele consumatorismului, admiră viţei de aur pe altare de badog, sau nu admiră nimic, „din principiu“. În ţara noastră, buna şi îndelung-răbdătoarea Românie, publicul filosofiei nu este restrâns, ci strânguit între rândurile spiritelor lipsite de intelecţie. Se mai vorbeşte din când în când „despre frumuseţea uitată a vieţii“ dar, în general, se adâncesc şanţurile de pe şantierele comunismului. Şi noi?